Dosarul din Arhiva CNSAS(D 131 alcătuit din 4 părţi) conţine, în primul său volum, documentele identificării personalităţilor artei şi culturii în timpul represiunii totalitar-comuniste(Dosarul D 18) cu „note şi tabele privind arestarea şi condamnarea unor indivizi de profesii diferite ca: scriitori, ziarişti, profesori, compozitori, pictori, artişti, regizori, în perioada 1945 -1964„. „Notele şi tabelele“ sunt alcătuite în mod sistematic, departajate pe secţiuni ale artei. Sunt grupuri sau „loturi“ alcătuite de Securitate din mari personalităţi artistice şi culturale condamnate şi întemniţate în închisorile politice, prinse în menghina „regimului concentraţionar din România“(apud Ion Bălan).
Dosarul s-a format după eliberarea din închisori a deţinuţilor politic, fie prin expirarea pedepsei, fie conform unor legi, decrete şi hotărîri(Decretele nr.395/1954, nr.421/1955, nr.293/1962, nr. 236/1963, Decretele lege nr.176/1964, nr. 411/1964 etc.)
Secţiunea Artişti lirici cuprinde date inedite şi informaţii despre principalii „vinovaţi“ condamnaţi şi întemniţaţi odată cu fabricarea, de către Consiliul Securităţii Statului, a „lotului Bădescu Constantin şi alţii“, al vocilor de aur, faimoase în întreaga lume, ale Operei Române atît din perioada interbelică şi cea imediat următoare, cît şi din cea a construirii statului de democraţie populară – Republica Populară Română:
„BĂDESCU CONSTANTIN (Dinu Bădescu)1. Artist liric. A fost arestat la 4 IV 1961 pentru agitaţie (huliganism politic). Prin sentinţa 79/1962 a Tribunalului Popular al Raionului „Tudor Vladimirescu“ a fost condamnat la 9 luni şi 15 zile închisoare corecţională.
Pus în libertate la 22 I 1962
CREŢOIU VALENTINA2 – A fost arestată la 20 VI 1961 pentru agitaţie (huliganism politic). Prin sentinţa nr. 79/1962 a Tribunaluluiu Popular al Raionului „Tudor Vladimirescu“ a fost condamnată la 7 luni închisoare corecţională.
Pusă în libertate la 22 I 1962
GAVRILESCU CORNELIA3 – A fost arestată la 20 VI 1961 pentru huliganism politic. Prin sentinţa nr 79/1962 a Tribunalului Popular al Raionului „Tudor Vladimirescu“ a fost condamnată la 7 luni închisoare corecţională.
Pusă în libertate la 22 I 1962
TASSIAN ŞERBAN4 – A fost arestat la 20 VI 1961 pentru agitaţie (huliganism politic). Prin sentinţa 79/1962 a Tribunalului Popular al Raionului „Tudor Vladimirescu“ a fost condamnat la 7 luni închisoare corecţională.
Pus în libertate la 22 I 1962 prin expirarea pedepsei“.
Putem constata atît arestarea cît şi eliberarea lor, ambele concomitente. Condamnare stereotipă, arestare stereotipă, eliberare stereotipă. O „confecţionare“ de pedepse politice, cu un termen nemaiîntîlnit pîna atunci în limbajul securităţii („huliganism politic“), special pentru marii artişti lirici ai României dar şi ai Europei, cu cariera formată strălucit. Scopul? Defăimarea şi distrugerea elitelor culturale interbelice ale Romîniei şi „formarea omului nou“…
Începînd cu procesele anilor 50, în România „democrat-populară“ avem de a face cu procesele unei lumi în care iau amploare actiuni politico – judiciare de tip stalinist, prin care regimul din România îşi continuă planul de exterminare a elitelor regimului „burghezo-moşieresc“. Procesele erau fabricate în scopul decapitării elitelor culturale care supravieţuiau încă, în ciuda încercării perepetue de distrugere a lor şi de asemeni, erau instrumentate pentru a opri violent elanul vitejilor care nici cu preţul vietii nu acceptau tezele realismului socialist, nici izolarea faţă de lumea occidentală.
Avuseseră loc procesele ziariştilor din 22 mai 1945 şi înscenarea juridică din mai 1946, prin care fuseseră învinuiţi şi condamnaţi membrii guvernului Antonescu. Ambele procese făcuseră parte din planurile noilor guvernanţi de a distruge, în temniţele comuniste, elita politică a României şi de a reduce la tăcere presa democratică. A urmat prigonirea tuturor celor care, prin statura lor intelectuală, ar fi putut salva România de la dezastru, prin procesele „loturilor“ „Teodorescu Alexandru şi alţii“ (1958)5, „Noica – Pillat“ (1960)6 şi „Dinu Bădescu şi alţii“(1961), aceste procese însemnînd ultima lovitură prin care au fost scoşi din arena luptei cavalereşti a spiritului, intelectuali de mare anvergură dar şi „artişti celebri cu voci de aur“ aflaţi în plină glorie, avînd cariere excepţionale pe marile scene ale lumii. Iată deschid, spre a face publică povestea artiştilor de la Opera Română, un dosar cu documente care se cer a fi cunoscute. Astfel întregesc tabloul represiunii împotriva elitelor României, odată cu ultimele procesele politice prin care „regimul democrat popular“ dă lovitura de graţie păturii intelectuale interbelice cu valorile ei inestimabile. Lotul „Bădescu Constantin şi alţii“, al marilor artişti lirici, nu putea lipsi de lîngă „loturile“ marilor personalităţi culturale, universitare teologice, adunate în „loturi“ ca nişte haite de răufăcători, represaţi apoi, distruşi în cele din urmă. Practic, valorile naţionale erau scoase din arena publică. Elitele României interbelice trebuiau zdrobite moral şi fizic. O lecţie prin care „regimul de democraţie populară“ să-şi afirme definitiv puterea. Martiri ai temniţelor, unii dintre ei avînd structuri îngereşti, au murit sub teroarea bolilor şi a torturilor inimaginabile, asem[n[toare celor de pe vremea Inchiziţiei. Alţii au reuşit să trăiască după ieşirea din închisoare, bătrîni, decăzuţi din drepturi, hărţuiţi de ofiţerii operativi de Securitate pînă la moarte şi „vînaţi“, o parte dintre ei pentru a fi, eventual, folosiţi de noul regim, în instrumentarea propagandei comuniste.
În ansamblul sinistru al acestor procese desfăşurate pe parcursul a peste 15 ani, cel al artiştilor de la Opera Română a fost fabricat cu vădita intenţie de a decapita elita glorioasă a artei muzicale care încă supravieţuia, ignorînd cu obstinaţie comandamentele politice. Preocupată de splendide performanţe muzicale la Viena, Frankfurt, Berlin, Budapesta, Praga etc. dar în primul rînd pe scena Operei Române unde smulgea urale de aplauze, urmarea a fost un şoc pentru publicul meloman dar şi pentru nevinovaţii noştri artişti, adînciţi în perfecţionarea artei şi a menţinerii lor în primul rang al lumii artistice. Sinistrul proces din 1961, acela al „lotului Bădescu Constantin şi alţii“ a devenit celebru în epocă şi pentru faptul că, brusc, au dispărut de pe scenă şi de pe afiş solişti celebri, spre stupoarea şi amărăciunea iubitorilor de operă. O falie dizlocată în timpul muzical glorios al anilor 60…
Într-un interviu acordat muzicologului Luminiţa Constantinescu7 în anul 1999, Cornelia Gavrilescu, una din personaliţile lirice de valoare dintre cele care au făcut parte din „lotul de la operă“(„Bădescu Constantin şi alţii“)alături de redutabilii ei colegi de cînt, mărturisea: „Cu Şerban Tassian am avut o relaţie specială şi în afara scenei, dar n-am apucat să ne căsătorim, deoarece numai cu patru zile înainte de data cununiei civile, în noaptea de 19 iunie 1961 am fost arestaţi. Sub pretextul că „defăimam regimul“. Am făcut între şapte şi zece luni de închisoare – noi doi, Valentina Creţoiu, Dinu Bădescu şi pianista Viorica Cojocaru.[…]A trebuit să ne zbatem mult[după ieşirea din închisoare] să ne recăpătăm statutul uman şi social, dar prăbuşirea sufletească a fost pentru mine, de neimaginat. Nu mi-am revenit moral, în totalitate, niciodată. De altfel, cariera mea a continuat timp de şase luni, „în exil“ la Constanţa; la revenire, directorul [Operei Române]Mihai Brediceanu8 nu mi-a dat nimic să cînt.[…] Împlinisem 25 de ani de activitate şi nu-mi găseam locul la Operă.[…]“.
În Dosarul indiviual – Dinu Bădescu -2065 ACNSAS, deschis la 5 XII 1958, raportul redă informarea agentei „Micşunica“:
1)„ Cu ocazia sărbătorilor de iarnă(1959 – 1960), Olănescu Gheorghe9, directorul spitalului Fundeni, a organizat o petrecere la domiciliul său unde a invitat mai multe persoane printre care: Bădescu Dinu, Ştefănescu Goangă10, Şerban Tassian, Valentina Creţoiu şi Nicolae Secăreanu11. Sus-numiţii, după ce au ascultat la radio o cuvîntare a ex-regelui Mihai, au cîntat în cor „trăiască regele“. Din notele agentei „Micşunica“ reiese că aceste persoane se adună de obicei la domiciliul lui Cojocaru Viorica, Olănescu Gheorghe şi la restaurantul din str.Virgiliu.
2) În baza acestei informaţii s-a instalat T.O. la domiciliul lui Cojocaru Viorica.
Materialele obţinute confirmă informaţiile furnizate de agenta „Micşunica“ în sensul că Bădescu Dinu desfăşoară activitate de uneltire contra ordinei sociale.
[…]
Comuniştilor, în general, le atribuie epitete[…]
Bădescu Dinu afirmă că la noi <>.
Despre artişti afirmă că <>.
De asemenea Bădescu Dinu afirmă că şi statul sovietic precum şi celelalte de democraţie populară sunt <>. El spune că <>. […] El defăimează realizările regimului nostru în domeniul construcţiilor, afirmînd că s-au făcut locuinţe <>, iar despre sala Congreselor(Sala Palatului – n.m.) spune că <>.
În discuţiile lor duşmănoase ei afirmă că <>.[…]
Bădescu Dinu, în discuţiile cu persoanele amintite propagă cu înverşunare ideea schimbării regimului nostru elogiind în acelaşi timp ţările capitaliste şi puterea lor militară, în special a R.F.G. şi S.U.A.
Referindu-se la orînduirea social-politică din ţara noastră el spune că trebuie privită <>.
În altă ordine de idei el spune că datorită lui John Kennedy, noul preşedinte al S.U.A.<< vor avea loc alegeri libere în ţara noastră şi că aceasta va duce la schimbarea regimului.>>.[…]
Aceste discuţii referitoare la propovăduirea schimbării orînduirii de stat prin război şi la elogierea ţărilor capitaliste sunt consemnate în notele T.O. cu datele 25 sept.1960, 5-17-20 oct.1960, 19-20-26 noiembrie 1960 şi 1-17 dec. 1960.
Din discuţiile avute de B.D. cu Cojocaru Viorica şi Iancu de la Craiova rezultă că el cunoaşte despre existenţa unor organizaţii contra revoluţionare.[…]“
3) La 28 oct. 1960 a fost audiat numitul Goldstein Dorel în legătură cu Bădescu Dinu. Din declaraţiile acestuia rezultă că Bădescu Dinu, în discuţiile avute cu sus-numitul a elogiat modul de viaţă occidental în comparaţie cu condiţiile de viaţă din R.P.R. pe care le consideră înfiorătoare, iar cetăţenii ar fi lipsiţi de drepturi. De asemenea Goldstein Dorel declară că Bădescu Dinu a adus injurii şi calomnii la adresa conducătorilor de partid şi de stat ai R.P.R. şi U.R.S.S. Din declaraţiile lui Goldstein D. mai rezultă că Bădescu D. propovăduieşte idea schimbării regimului nostru ca urmare a unei intervenţii din partea statelor imperialiste care se va produce inevitabil.
Propunem arestarea lui Bădescu Dinu pentru săvîrşirea infracţiunii de uneltire contra ordinei sociale (subl.mea.- I.D.), iar în ancheta preliminară se va urmări şi clarificarea
seizărilor în legătură cu faptul că ar fi agent al spionajului englez.
În prealabil, pentru obţinerea de noi materiale probatorii cu privire la activitatea duşmănoasă a lui Bădescu Dinu, este necesar să mai fie anchetaţi Nicolae Rafael12, Şerban Tassian, după identificare Costică Popescu şi femeia de serviciu a lui(sic!) Cojocaru Viorica.[…]
Menţioneaz că pentru anchetarea lui Şerban Tassian avem aprobarea tov.ministru[de interne](subl.mea – I.D.)11.
Locţiitor şef serviciu,
Căpitan,
Târziu R.
Lucrător operativ prim,
Lt.major,
Arnăutu C.
& iulie 1960
La fila 305 a Dosarului P/014126[Bădescu Constantin[Dinu] şi alţii], volumul 1- Direcţia de Anchete Penale din Ministerul Afacerilor Interne emite următorul document: “[…]confirm prezentele concluzii de învinuire şi dispun trimiterea în judecată sub stare de arest şi sesizarea Tribunalului Militar Bucureşti cu judecarea cauzei privind pe Bădescu Constantin, Olănescu Gheorghe, Tassian Şerban, Creţoiu Valentina şi Gavrilescu Cornelia“.
În acelaşi volum1 al Dosarului P/014126, fila 313, citesc SENTINŢA din 22 01 1962. Incredibil, strigător la cer, dar adevărat.
„În drept:
Fapta învinuiţilor Bădescu Constantin[Dinu], Olănescu Gheorghe, Cojocaru Viorica, Tassian Şerban, Creţoiu Valentina şi Gavrilescu Cornelia, de a fi purtat discuţii cu caracter duşmănos la adresa orînduirii democrat populare din R.P.R., discuţii în cadrul cărora au denigrat nivelul de trai şi realizările în domeniul construcţiei socialiste, exprimîndu-şi dorinţa ca acest regim să fie schimbat prin forţă de către statele capitaliste în frunte cu S.U.A şi R.F.Germană, se califică infracţiune de uneltire contra ordinei sociale, prin propagandă şi agitaţie contrarevoluţionară“.
În volumul III al Dosarului individual Dinu Bădescu – 2065 – ACNSAS, la fila 53 aflăm informaţii suplimentare asupra SENTINŢEI, numită, de această data, PENALĂ, nr. 79, din Şedinţa Publică din 22 ianuarie 1962 avînd ca preşedinte pe Popov Marin şi ca procuror pe Cojan Ion:
“ TRIBUNALUL/Tribunalul Militar Bucureşti îşi declină competenţa în favoarea Tribunalului Poporului al Raionului Tudor Vladimirescu, care urmează a-i condamna pe inculpaţi, ţinînd sema de gradarea pedepsei atît faţă de pericolul social grav pe care-l prezintă infracţiunea comisă, cît şi de împrejurările în care au fost comise“. La fila 55, verso, se poate citi: „faţă de probele susmenţionate şi faţă de recunoaşterea inculpaţilor, tribunalul constată că faptele inculpaţilor de a fi ponegrit, calomniat şi defăimat regimul democrat-popular din ţara noastră, realizările Partidului şi Guvernului, nivelul de trai al oamenilor muncii şi al artiştilor, relaţiile dintre ţara noastră şi U.R.S.S. precum şi politica de pace a acesteia, întrunesc caracteristicile infracţiunii de huliganism politic[…](subl.mea – I.D.).
Văzînd că sunt întrunite condiţiunile[…], că inculpaţii au executat o parte din pedeapsa ce urmează a li se aplica, prin deţinerea lor preventivă, de la data de 20 iunie 1961 şi pînă azi 22 ianuarie 1962, tribunalul urmează a face aplicaţiunea acestui text computînd timpul menţionat din pedepsele ce urmează a li se aplica fiecărui inculpat“.
La fila 315 a aceluiaşi volum, „Concluziile de învinuire„ale lotului, din 26 noiembrie 1961, figurează la „Alte date“:
„a) Infracţiunea a fost săvîrşită de învinuiţi în perioada anilor 1958 – 1961
b) Procesul penal s-a pornit din oficiu la data de 1 aprilie 1961
c) Mandatele de arestare au fost puse în aplicare după cum urmează:
1 – Bădescu Constantin la 4 aprilie 1961
4 – Tassian Şerban, 5 – Creţoiu Valentina, 6 – Gavrilescu Cornelia – 20 iunie 1961“
Un document final şi în acelaşi timp incriminator va fi în cele din urmă adresa emisă de Tribunalul Popular al Raionului „Tudor Vladimirescu“ – Bucureşti/ Către Penitenciarul Jilava:
“ Prin sentinţa din 22 01 1962 a acestui tribunal în baza articolului 578/6[…]au fost condamnaţi inculpaţii:
1 – Bădescu Constantin zis Dinu
2 – Cojocaru Viorica
La cîte 9 luni şi 15 zile închisoare corecţională şi cîte un an interdicţie corecţională
3 – Tassian Şerban
4 – Creţoiu Valentina
5 – Gavrilescu Cornelia
La cîte 7 luni închisoare corecţională şi cîte un an interdicţie corecţională
6 – Olănescu Ion(sic!) la un an şi şase luni închisoare corecţioinală şi 2 ani interdicţie corecţională
În baza articolului 64, Cod Penal, se constată că Bădescu Constantin, Cojocaru Viorica,Tassian Şerban, Creţoiu Valentina şi Gavrilescu Cornelia au executat pedeapsa la care au fost condamnaţi şi s-a dispus punerea lor în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Ministerul Afacerilor Interne“.
NOTE
- DINU BĂDESCU (n. 1904 – m. 1980). Unul dintre marii tenori ai Operei Române, creator de şcoală de canto, cu evolutie spectaculoasă şi pe marile scene ale lumii ca Volksoper şi Staatsoper din Viena. Solist al operelor din Cluj şi Bucureşti. L-a avut profesor la Conservatorul din Bucureşti pe celebrul Gheorghe Folescu. Specializarea şi-a făcut-o în Italia. Împreună cu Valentina Creţoiu şi Şerban Tassian a făcut parte din „tripleta de aur„a scenei lirice române. A fost profesor de canto la Conservatorul din Cluj ca şi la cel din Bucureşti.
A fost deţinut politic, acuzat într-un proces „pe linia regimului democrat popular“ care avea în vedere eliminarea elitelor intelectuale interbelice. - VALENTINA CREŢOIU (n.1909 – m.2003). O mare soprană a scenei lirice româneşti, de talie internaţională. Studii de canto la Conservatoarele din Cernăuţi şi Bucureşti. Arta cîntului perfecţionată la Viena şi Berlin. Solistă a Operei Române. Cîntăreaţă şi de lied şi muzică vocal-simfonică. A cîntat pe scenele teatrelor de operă din Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, Germania şi Austria. A predat în particular lecţii de canto. Acuzată şi condamnată politic, deţinută politic alături de redutabilii ei colegi de scenă Şerban Tassian, Dinu Bădescu, Cornelia Gavrilescu, într-unul din ultimele trei procese politice răsunătoare de la sfîrşitul anilor 50 şi începutul anilor 60.
- CORNELIA GAVRILESCU (n.1921 – m. 2003). Una din sopranele de anvergură ale Operei Române; roluri memorabile alături de „tripleta de aur“. Studii Conservatorul din Bucureşti sub îndrumarea maestrului Constantin Stroescu. În paralel cu Conservatorul a urmat Facultatea de Filosofie. Alături de strălucitul său profesor a susţinut recitaluri de lied, cel de la Sala Dalles avîndu-l pe George Enescu la pian. Debutează ca mezzosoprană, dar pe scena Operei Române a urmat să interpreteze ca soprană o întreagă suită de personaje ce i-au adus succesul artei cîntului său. A fost condamnată şi întemniţată în 1961 împreună cu redutabilii ei colegi de scenă, toţi în celebrul proces al „lotului de la operă“(„Bădescu Constantin şi alţii“), arestaţi şi întemniţaţi pentru „huliganism politic“ şi „defăimarea regimului“.
- ŞERBAN TASSIAN (n.1909 – m. 1983). Bariton, unul dintre cei mai mari artişti lirici. Studii de canto la Conservatorul din Bucureşti cu Gheorghe Folescu. Debut Il Trovatore de Giuseppe Verdi, în 1932, la Opera Română. Este anul în care participă la primul său concurs internaţional de canto de la Viena unde obţine Premiul I. Urmează, între 1941-1944 angajamentul la Opera din Viena unde cîntă alături de Dinu Bădescu şi Valentina Creţoiu în La Boheme de Puccini, repurtînd un succes răsunător. Arestat în 20 iunie 1961 cu ceilalţi doi din „tripleta de aur“ şi cu mai tînăra dar redutabila Cornelia Gavrilescu şi întemniţat pentru „huliganism politic“.Arestarea lui ca şi a celorlalţi trei „s-a încadrat în acţiunea de eliminare din viaţa publică a unor personalităţi culturale
interbelice“(memorialsighet.ro/şerban tassian). - „Lotul TEODORESCU ALEXANDRU ŞI ALTII“ – „Grupul de la Antim“ va fi condamnat la închisoare în urma sentinţei din 8 noiembrie 1958, hotărîtă de Tribunalul Militar al Regiunii a II a Militară – Colegiul de Fond..
În 1945 începea să se formeze organizaţia culturală „Rugul Aprins“ (sau „Grupul de la Mănăstirea Antim“). Simbolistica Rugului aprins va fi focul veşnic al credinţei ce arde dar nu se mistuie, rugăciunea neîntreruptă a inimii înălţată lui Iisus Hristos. La 14 iunie 1958 începeau arestările celor care vor fi incluşi în ceea ce, în Arhivele Securităţii, se numeşte „Lotul Teodorescu Alexandru şi alţii“, a celor care făcuseră parte din organizaţia culturală „Rugul aprins“. Procesul acestui „lot“ va începe la 29 octombrie 1958, iar inculpaţii vor fi acuzaţi de „crimă contra ordinei sociale şi pentru activitate intensă contre clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare“. - Lotul „NOICA – PILLAT“ – „Lotul“ alcătuit de Securitate a fost denumit aşa după cei doi intelectuali, socotiţi de regimul democrat popular, şefii unor grupări periculoase pentru noul regim. Primul a fost arestat Constantin Noica, la 11 decembrie 1958; în noaptea din 24 spre 25 martie 1959 a venit rîndul arestării lui Dinu Pillat şi astfel anchetatorii au decis să constituie „lotul Noica-Pillat“. N. Steinhardt a fost arestat ultimul, la 4 ianuarie 1960. „Capii“ lotului au fost condamnaţi la 25 de ani muncă silnică. În lot au fost 25 de arestaţi.
- LUMINIŢA CONSTANTINESCU (n.1949 – m. 2021). Critic muzical, realizatoare tv. Studii muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1967 – 1972). Redactor la Radiodifuziunea Română(1972 – 1979), redactor, realizator(1979 -1990), redactor şef-adjunct şi producător (1990 – 1999) la Televiziunea Română.
- MIHAI BREDICEANU (n.1920 – m.2005). Compozitor, dirijor şi muzicolog. Studii la Conservatorul din Braşov şi la Academia de Muzică din Bucureşti. A studiat la clasele lui Mihail Jora, Florica Musicescu, Silvia Şerbescu, Ionel Perlea. Director al Operei Române din Bucureşti.(1959 – 1966). Între 1969 – 1971 a fost director muzical al orchestrei Syracuse din New York şi pînă în 1975 profesor al Universităţii Syracuse. Director general al Operei din Istambul(1978 – 1980). Între 1982 şi 1990 – director general al Filarmonicii „George Enescu“ din Bucureşti. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române din Bucureşti.
- GHEORGHE OLĂNESCU (n.1905 – m.1986). Medic, director al spitalului Fundeni din Bucureşti, membru corespondent al Academiei. În anul 1959 a fost transferată la Spitalul Fundeni Clinica de Urologie, echipa condusă de prof.dr. Gh. Olănescu, de la Spitalul Cantacuzino. A fost elevul prof.Nicolae Hortolomei de la şcoala de Chirurgie a Spitalului Colţea, care împreună cu prof. Theodor Burghele au pus bazele urologiei moderne. Din 1962 este doctor în ştiinţe medicale. A participat(„mîna a doua“) la operaţia de extirpare a unei tumori canceroase depistată liderului comunist Gh. Gheorghiu-Dej. A circulat idea „conspiraţiei halatelor albe“ pentru lichidarea liderului comunist român.
- PETRE ŞTEFĂNESCU GOANGĂ (n. 1902 – m.1973). Bariton. Solist de operă şi profesor. Studii de drept la Paris,unde pleacă la îndrumarea lui George Enescu. Studiază şi muzica îndrumat de profesoara de canto Felicia Litvinne, totodată actoria, liedul, arta scenică, regia de operă, toate acestea cu mari profesionişti în domeniile respective. Debutează la o audiţie Paris în martie 1924. Presa franceză scrie elogios despre strălucita participare a tînărului bariton, ca despre urmaşul lui Tita Ruffo şi Battistini. La 22 de ani debutează ca artist de operă la Opera din Bordeaux în rolul Mefisto din opera Faust de Charles Gounod. Cîntă, apoi, pe scenele mai multor opere din Franţa. Dacă pînă în 1926 interpreta roluri de bas, schimbarea înspre vocea de bariton se petrece pe scena Operei din Toulouse unde va cînta Tonio din Paiaţe de Leoncavallo. Între 1928 – 1931 cariera sa lirică este fulminantă pe scenele operelor din Bruxelles(Theatre Royal de la Monnaie), Rouen, Amsterdam, Anvers, Rotterdam, Gand, Haga, Barcelona, Bruges şi Nomur.
Între 1932 – 1934 a fost solist al Operei din Cluj. Din 1949 va conduce catedra de canto a Conservatorului din Bucureşti. Va fi prezent pe scenele Operelor din Iaşi şi Timişoara între 1962 – 1964. - NICOLAE SECĂREANU (n.1901 – m.1992). Bas, cîntăreţ de operă, actor de film. Muzician şi artist complet. Debut în rolul Pimen din Boris Godunov (1931)de Modest Musorsgki. A urmat şcoala catolică, Liceul Matei Basarab, Facultatea de Drept, timp în care va cînta în coruri de biserică, va face figuraţie la teatru. În 1925 se înscrie la cursurile particulare ale lui Alberto de la Pergola, absolvite cu rolul Basilio din Bărbierul din Sevilia de Rossini.
După debutul în Pimen a cîntat Sparafucile din Rigoletto de Verdi şi Basilio din Bărbierul… de Rossini. În 1934 studiază 6 luni în Italia cu Arnoldo Schiavoni. La întoarcere, se va impune ca un artist important de operă şi debutează pe scena Operei Române în Morarul din Rusalka de Aleksandr Dargomîrjschi, Comandorul din Don Giovanni de Mozart, Sarastro din Flautul fermecat de Mozart. În 1945 va interpreta pentru prima dată rolul titular din Boris Godunov ca pe cea mai înaltă realizare a artei sale vocale şi actoriceşti. Filme artistice şi de televiziune în care a creat roluri memorabile între 1965 şi 1988. - NICOLAE RAFAEL – (n? – m. 1989) Bas. Artist liric longeviv interpretînd nenumărate roluri pe scena Operei Române. A fost recompensat cu distincţia Artist emerit.
