Ovidiu Bibire, pseudonim literar Ovidiu Genaru s-a născut la 10 noiembrie 1934 la Bacău.
După terminarea liceului în Bacău, urmează Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti, din 1953 până în 1957. După absolvirea institutului, lucrează ca profesor de gimnastică la Şcoala Sportivă din Bacău, 1957-1966. A fost încadrat ca redactor la revista „Ateneu“ 1966-1974, profesor la Institutul pedagogic, 1974-1980, muzeograf la Casa memorială „George Bacovia“ din Bacău, 1980-1998.
Debutează în revista „Luceafărul“, în 1964. În anul 1966, îi apare primul volumul de versuri Un şir de zile, în colecţia „Luceafărul“ la Editura pentru Literatură.
Opere: Un şir de zile,1966; Nuduri, 1967; Ţara lui π, 1969; Week-end în oraş, 1969; Patimile după Bacovia, 1972; Bucolice, 1973; Elegii, 1974; Goana după fericire, 1974; Fidelitate, 1977; Madona cu lacrimi, 1977; Iluzia cea mare, 1979; Cafeneaua subiectelor, 1980; Poeme rapide, 1983; Flori de câmp,1984; Am mai vorbit despre asta, Iaşi, 1986; Sperietoarea, 1992; Diverse cereri în căsătorie, 1994; Proces-verbal al unei crime, 1998; Orient, pardon!, 1999.
Ovidiu Genaru a tradus în limba română, în colaborare cu Dragoş Şesan, versuri de Vladimir Holan (vol. Noapte cu Hamlet, Buc., Universul, 1972).
I s-au jucat următoarele piese de teatru: La margine de paradis, Teatrul Dramatic Bacovia, Bacău, stagiunea 1976-1977; Vieţi paralele, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi Teatrul Municipal Ploieşti, stagiunea 1977-1978 şi 1979; Exerciţii de forţă şi echilibru, Teatrul Dramatic Bacovia, Bacău, stagiunea 1980-1981.
