Cresc
Dintr-un imperiu se naşte un singur dragon şi adoarme când mă vede
Nimeni nu scapă de o bestie mică
Te atinge peste tot şi coboară uşor pe teritoriile putrefacţiei
În universul ăsta se spune că angoasa ta miroase a cadavru
Nu trebuie pe pat nici dacă vrei
Fetele astea cu dinţii strâmbi sunt singure
Am 33 fără 20 şi nu trebuie să beau ca să scriu cică sensul şoseţelelor înmuiate în urină nu e
Te am doar pe tine şi turbezi
Tăria din 5 în 5 ore te face mare
Creşte colesterolul
Te am doar pe tine şi eşti murdară şi ai cancer la sân şi ai clacat recent
Cazi mironosiţo pe Tinder
Stai în pătuleţul meu
Cazi şi distrugem parameciţa teleportată în portieră
S-a desprins un bec ca umplutura de plastic a eugeniei
Eugenia lasă capul în jos şi-şi abuzează soţul.
E Anca, stă cu 4 cai şi-şi bate colocatarii
E Anca şi ţine sub control oamenii
E Anca şi nu se lasă modelată.
La ce te gândeşti când vezi o femeie
Care nu e pregătită să
Care undeva în margine trage pe nas regretele tuturor
Care transpiră şi-şi lasă umerii proeminenţi şi-i ridică şi-i lasă şi-i ridică
Şi se aşează aşa urâtă cum e şi râd copiii de ea
Treci pe Lalelelor, lângă mulţi peşti
Abia astepţi să crape sau ceva de genul
Dar ştim amândoi că nu se va întâmpla.
Femeile mor în baie, lângă peturile strânse în urma soţului
Lângă omorul luat zilnic
Lângă fasolea lăsată pe foc să ardă organele lui ca nişte căţeluşi abandonaţi lângă pădure
Îşi desena pete pe frunte şi mergea-n Obor
Era cea mai frumoasă femeie şi-i turna plozi celui mai frumos bărbat
Şi erau fericiţi râdeau şi ca orice femeie
murea în baie.
Oamenii
Inima ta e un motor diesel cu anarhiile slăbiciunilor făcute ca la carte
În 13 ani înveţi să te supui
Glandele salivare se comportă perfect când sunt zgâriate
ia sonda aia înfundată la care te gândeşti cu groază
Am fost prinsă la mijloc
O imagine cât o sută de cuvinte plus gesturile mici
Încă mai crezi în Dumnezeul ăla atotştiutor
Când îţi laşi cămaşa-n jos şi speri că totul va fi bine
Oamenii beau cel mai mult când sunt zdrobiţi
Oamenii scot tot ce-i mai bun din ei când se zbat ca seminţele
N-am intoleranţe, dorinţe şi vicii
Si totuşi mereu merg în sus şi vărs mai mult decât oricine altcineva
Mintea mea e o bucăţică de iederă prin care trec numai muşchii salvamarilor
Tot ce fac e un ciclu în care eman resturi
Când e de probă oamenii nu fac faţă decât sub presiune oasele se comprimă ca nişte şobolani într-o cutiuţă muzicală pe care o deschizi din an în paşte
Tot ce fac e un gest tembel de remodelare
Mă simt ca o Evă instabilă emoţional
Eşti tânără şi frumoasă şi îi e scârbă de tine Tamara
Eşti ca o păpuşică de ceară de care n-are nevoie nici un copil
Nu mai merge nicăieri fără ţeluri
Nu lua obiecte care vor vegeta ani
Palpezi beculeţul roşu la fel cum făceau cu bucăţelele de aluat de pe piept
Încă te crezi frumoasă şi orice încredere-ar veni din interior îi abureşte pe toţi
Ascunde formele de şmecheraşii ăia necopţi pe care nu-i satisface nimic
Visele ei sunt ca nişte bucăţele de scalp iritate
E un mic Big Bang care ne-a definit cantităţile de căldură pierdută
Şi-am lăsat mereu de la mine, deci ia-o uşor te rog actualizează grafica parametrilor în care-ţi laşi nevoile la deversat
Te rog rupe-te de teritoriul în care-ai pierdut tot
Te rog cunoaşte şi părţile interne ale bătrânelor lăbărţate
Provoacă-mă
Strânge bobiţele strugurilor tare la piept cum ai face-o cu cei dragi
Să scrii pentru cineva de care fugi şi să-ţi treacă e mult mai ok.
