Numai noi auzim
glasul ceainicului pe plită,
numai urechile noastre prind
muzica lui de argint,
prin nările noastre
urcă aburii ca lumina.
Din ceşti de porţelan,
versuri cavalereşti
vor urni Madridul
spre noi,
de dorul căruia
au înnebunit poeţii.
Cu razele dimineţii sub gene
dau drumul poeziei
să migreze câteva ceasuri
pe zi.
Privesc prin tuburi de nori
cum bea răcoarea din palmele îngerilor
şi o trimit să se uite
dacă hergheliile mele de inimi
au loc
printre furtunile sale.
Astup spaţiile dintre ele
cu câte-un vers,
deschid cerul spre alte dimineţi
şi-mi reiau fericit
rutina.
Cu gesturi sofisticate
dirijorul scrie silabe strâmbe,
părul dat cu briantină eclipsează sticlirea ochilor tăi,
între lumânări verzi şi oarbe
pregătiţi un concert pentru vioară şi orchestră.
Un oboi pentru o baghetă, strigă,
se pleacă până la pământ,
îşi roade unghiile,
ca un surd nu deosebeşte
instrumentele dintre aplauze,
dibuieşte sunetul viorii tale,
muzica se zbate ca peştele în plasă.
Orbecăiţi încet, dar sigur,
cum aţi porni
spre casele voastre.
Desfaci şireturile pantofilor
să fluiere în voie,
fumezi pipa păcii cu ele,
îţi aşezi coroniţa pe cap,
strada va duce mamei
veştile de glorie ale fiului.
Fluturi şalul cum făceai în clasa a treia
când uitai să-ţi faci temele la gramatică,
o profeţie importantă te înflăcărează,
cunoşti singura terasă de pe care se vede
înaltul deşertului ca o clădire coborâtă din cer.
Vei ţine o conferinţă despre
miracolul plutirii,
vorbele tale, iarbă fragedă pe nisip,
invocă ninsoarea mieilor.
Printre picioarele trecătorilor
se furişează o pătură,
împrăştie zvonul
că azi vei muri.
Ar trebui să nu stăm
ca şi cum l-am aştepta pe Godot,
timpul nostru are un preţ mult mai bun,
din spaţiul lăuntric putem desface cu amănuntul
soarele, munţii, dealurile,
câmpiile sau marea –
ca nişte oameni de lume ne rânduim drumul
cel de toate zilele,
rămânem prietenii greierilor.
Camarazi în vizitele de întrupare ale bucuriei,
cine ne-ar putea reprezenta mai bine
decât am înţeles noi să o facem?
Urcăm, dar va veni coborârea pe schiuri vesele,
vom ruga pe cineva să interpreteze preludiul bucuriei.