(interviu transmis la Televiziunea Română din New York, pe data de 12 ianuarie 2020, canalul NYCTV-life (WNYE) – Romanian TV of New York. Interviul se poate viziona pe Youtube: Şerban Chelariu în dialog cu Mirela Roznoveanu)
Istoria culturii menţionează exemple de personalităţi de o formaţie umanistă, care au trecut graniţa către filozofia ştiinţei, şi chiar ştiinţă, şi exemple de personalităţi de o formaţie ştiinţifică care au păşit către artă şi literatură. Dacă primul grup este extrem de mic, în cel de al doilea se găsesc ceva mai multe personalităţi, şi-am să menţionez aici pe matematicianul şi marele poet Ion Barbu, apoi, mă gândesc la matematicianul Solomon Marcus, care a scris eseistică şi filozofia ştiinţei, informaticianul Mihai Drăgănescu, care a scris cărţi extraordinare de filozofia ştiinţei, apoi, mai aproape de noi, am să-l menţionez pe Constantin Virgil Negoiţă, care după Logica Fazzy a scris roman, şi, şi mai aproape de noi am să-l menţionez pe Norman Manea, de formaţie inginer constructor, care este probabil cel mai cunoscut, şi cel mai tradus scriitor român contemporan.
Şerban Chelariu şi-a luat licenţa de inginer constructor la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale (din Bucureşti), iar în anul 1977. A emigrat în Statele Unite ale Americii, a ales exilul, părăsind România dictaturii comuniste şi a poliţiei secrete. În Statele Unite, obţine titlul de Professional Engineer şi lucrează în domeniul construcţiilor industriale peste 30 de ani. Din anul 1978, la foarte puţin timp de la venirea lui în Statele Unite, începe să participe cu lucrări de pictură în numeroase expoziţii din diferite oraşe ale Americii, iar din anul 1994 începe să publice chiar poezie. În anii care au urmat, a publicat numeroase cărţi de poezie care l-au situat printre poeţii romani importanţi de azi. Unicitatea lui Şerban Chelariu rezidă în modul în care poezia lui s-a exprimat în limbajul universal al picturii. Ut pictura poesis – faimosul vers al lui Horaţiu din Arta Poetica – Epistola către Pisoni – care înseamnă pictura este asemeni poeziei, se exemplifică poate cel mai bine prin creaţia lui Şerban Chelariu. În America, el a ales să scrie poezie în limba română, dar s-a adresat publicului american prin limbajul universal al picturii în care a transmutat poezia; cuvântul şi l-a translat în imagine. Şerban Chelariu este important pentru literatura română şi prin legătura directă cu poetul, filosoful, profesorul universitar şi jurnalistul Traian Chelariu, al cărui jurnal a stat la baza creării personajului Victor Petrini, din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda.
Mirela Roznoveanu: Ai publicat numeroase volume de poeme. Gălbenuşul Soare a fost propus pentru cel mai bun volum de poezii al anului 2014. Ai tradus în română, Silvia Plath, Ezra Pound, Anne Carlson şi Stanley Kunitz. Ca pictor ai expus în Boulder, Colorado, în Washington DC, în numeroase galerii din New Jersey şi New York. Eşti membru permanent al Piermont Flywheel Gallery, unde chiar acuma ai o expoziţie, şi chiar în acest timp în care tu expui, îţi apare, sau este în lucru, o nouă carte de poezie, Respir, pe care tu mi-ai trimis-o mie PDF, şi pe care eu am citit-o…Aş vrea mai întâi să ne gândim la poezie, ce aduci nou cu acest volum Respir?
Şerban Chelariu: Sentimentul pe care încerc să-l traduc este o dăruire completă faţă de viaţă, şi a faptului la care am ajuns poate, la vârsta mea, după atâţia ani de emigrare şi de luptă cu viaţa, am ajuns să preţuiesc fiecare clipă pe care o trăim, şi mi se pare foarte important că omul nu trebuie să uite de ceea ce îi este prezent în jur în fiecare clipă, şi în fiecare moment, în sensul că poţi să te bucuri de fiecare fir de iarbă, poţi să te bucuri de faptul că nori se rostogolesc pe cer…
M.R.: E adevărat!
S.C.: …de nepoţi sau ştiu şi eu…
M.R.: Ştiu că ai început să scrii practic poezie de la douăzeci de ani. Dar ai aşteptat încă treizeci, oare de ce?
S.C.: Am scris într-adevăr. Pictam pe vremea aceea, şi am considerat că poezia pe care o scriu nu este la nivelul picturii, deci am decis să mă opresc…Mi-am păstrat poeziile respective, din păcate nu le-am găsit pentru acest moment preţios, dar am decis să nu mai scriu, şi într-adevăr, nu am mai scris… Asta a fost pe la douăzeci şi unu de ani, deci în 1965, până în 1990 …
M.R.: Şi cum ai ajuns inginer constructor?
S.C.: Inginer constructor am ajuns datorită unui alt dar pe care mi l-a dat Dumnezeu, acela de a-mi place fizica şi geometria. Am dat la Artele Plastice de trei ori, dar din păcate nu am reuşit. Am aflat pe urmă, ani după, de la o fostă secretară la Arte Plastice, că preşedintele de partid era o doamnă care-l cunoştea pe tata foarte bine, şi care s-a jurat (că) atâta timp cât este dânsa acolo, fiul lui (Traian) Chelariu nu intră, şi într-adevăr nu am intrat. Şi atuncea, de frica de a intra în armată, a trebuit să fac ceva, şi fiind bun la matematică şi fizică, mi-a fost uşor să intru la (Institutul de) Construcţii.
M.R.: Să ştii că se vede din poezia pe care tu o scrii, care este o poezie cosmogonică, se vede de fapt cât de mult şi adânc înţelegi universal fizicii cuantice, şi cât de mult îţi place fizica. Când am scris despre volumul tău Noduri şi Cârlige, am spus că poezia ta este o poezie scrisă de un pictor în care cuvintele sunt văzute formând plase elastice cu noduri şi ochiuri, ca reprezentările materiei în fizica cuantică, sensurile la tine dobândesc culori şi forme, unda, cubul, sfera, alcătuite din energia cuvintelor produc alunecări suprarealiste. Cum aluneci? Cum te mişti tu între poezie şi pictură, şi care este arta ta poetică în final?
S.C.: Am trăit personal o experienţă pe care s-ar putea să o fi trăit foarte mulţi oameni. În orice caz, pentru mine a fost surprinzătoare. Relaţia dintre pictură şi poezie…Când am început să scriu poezie, mi-am dat seama că poezia, prin orizonturile pe care mi le-a oferit, m-a eliberat în pictură de gândurile care mă frământau, şi care nu erau picturale, făceau parte din altceva…
M.R.: Din logos.
